Pentru că mie îmi place să ascult muzică în timp ce citesc un articol, uite aici!

Așa cum obișnuim frecvent în Școala de Ghizi, weekend-ul trecut am pornit într-o nouă aplicație alături de cursanții și turiștii școlilor din Iași și București. În total, în jur de 200 de pătimiți ai călătoriilor, 100 de moldoveni și 100 de bucureșteni. Destinația, Transilvania! Mă rog, nu toată, dar o bună parte din ea. Și pentru că ne-am propus să vizităm multe obiective turistice interesante pe traseu, vineri la ora 22:00, am pornit la drum cu mult entuziasm, exuberanță, sete de cunoaștere și… somn ( bine nu am dormit chiar toți, pentru că unii au preferat, în loc să doarmă, alte activități, mai gastrice. 😀 ). Până la întâlnirea cu prietenii din București, ne aștepta un drum lung și anevoios, dar și o mică escală într-o cetate adormită…

 

Sighișoara

Am spus lucrul acesta de nenumărate ori, dar nu pe blog și cred că e timpul să declar și aici: dintre toate locurile în care am făcut ghidaj, Sighișoara este, de departe, my number one! Ador această cetate medievală, încă bine păstrată și singura, încă locuită, din estul Europei. Este locul unde, în orice moment, turiștii simt nevoia să fie ghidați, iar ghizii să ghideze. Și pentru că voiam să păstrez tradiția de anul trecut, mi-am asumat și anul acesta, turul de cetate pe timp noapte, pentru că nimic nu-mi face mai mare plăcere, decât să fiu ghid în Sighișoara, nici măcar în Iași sau Brăila! Așa că, împreună cu viitorii ghizi și turiștii noștri, am povestit despre saxoni, sași, bresle, turnuri, bastioane, curuți, lobonți, cavaleri și domnișoare, fără să fim deranjați, pentru că ăsta e avantajul unui tur de noapte. Ești doar tu cu turiștii tăi, cu care poți să vorbești pe un ton normal, ba chiar un pic mai încet pentru că ai tot timpul impresia că trezești pe cineva. Ca să nu mai zic, că îți este mult mai ușor să fii ascultat și te simți mult mai bine, știind că cineva te bagă în seamă. Ai timp să te uiți la clădiri, la monumente, să le observi fiecare gravură sau motiv, fără să te simți grăbit că sunt și alții care vor să vadă ce vezi tu! Sighișoara e drăguță și antrenantă când e trează, dar e într-adevăr frumoasă atunci când doarme!

 

Salina Turda

Din Sighișoara, ne continuăm drumul nestingheriți către cea mai interesantă salină din România și cel mai frumos loc subteran de vizitat, din lume! Acolo, ne-am împerecheat (la propriu și la figurat) cu ai noștri colegi bucureșteni în grupuri de câte 50 persoane și am pornit, alături de un ghid local, către adâncurile lumii subterane sărate. Am vizitat fostele mine: Rudolf, Terezia și Iosif, timp în care, cât ascultam indicațiile prețioase ale ghidului, ne-am lipit limbile de pereții de sare, în virtutea copiilor din noi. Am lins fiecare cât am putut și ne-am continuat traseul pe lângă Altar și Scara Bogaților până am ajuns în locul în care ne puteam plimba cu roata panoramică, cu bărcuța pe lacul din interiorul salinei sau pur și simplu să ne cumpărăm câteva suveniruri. O experiență mai mult decât sărată!

 

Alba Iulia – Cetatea Alba Carolina

Dacă există vreun loc mai înțesat de istorie și mai încărcat de însemnătate națională, acesta este probabil, Alba Iulia! Castru roman în antichitate, capitală politică a Transilvaniei între secolele 16 și 18, reședința de moment a lui Mihai Viteazul și locul oficializării Marii Uniri din 1918, următoarea noastră destinație ne aștepta. Și mai exact, Cetatea Alba Carolina, o fortăreață care simboliza consolidarea puterii habsburgice în Transilvania și care acum ne încânta cu o frumoasă arhitectură barocă.

 

Ochii ni se închideau, burțile cereau mâncare iar picioarele își doreau o frecție, așa că după ce am servit prânzul în Alba Iulia, am pornit către locul cel mai dorit în acel moment și anume, cazarea noastră din Geoagiu-Băi, la Hotel Vacanța. Făcând abstracție de numele demn de un hotel din Eforie Nord sau Sud, hotelul arată chiar bine, are camere utilate modern, restaurant măricel, bar cu prețuri accesibile și piscină. 😀

Restul zilei l-am dedicat odihnei și cântării de seară a lui Răzvan, care ne-a încântat urechile, ca de obicei, cu cântecele lui de munte. Cei care au fost mai temerari, l-au ascultat până-n spre dimineață, ceilalți s-au retras subtil către camere, unde îi așteptau mult râvnitul pat. Am adormit cu imaginea limbii mele lipite de pereții salinei și un zâmbet mic, mi s-a așezat pe față, în acordurile sforăitoare ale colegului meu de cameră. (nu dăm nume, Paul).

Și a venit și a doua zi a aventurii noastre! Am servit micul dejun, ne-am decazat, am făcut câteva poze de grup în fața hotelului și am pornit la drum către principala atracție a zilei, o cetate însorită…

 

Castelul Corvinilor – Huniazilor

Îmi place să cred că, atunci când scria romanul său celebru, Bram Stoker avea în cap imaginea Castelului Corvinilor, nu a Branului. Pentru că, într-adevăr, imaginea gotică reprezentativă a arhitecturii castelului, se încadrează perfect cu atitudinea gotică a lui Dracula, cel puțin în filme. Casa lui Iancu de Hunedoara și a lui Matei Corvin, este inclusă deseori în topurile celor mai frumoase castele din Europa alături de nume mari, precum Neuschwanstein. Făcând o plimbare prin încăperile cetății descoperi lucruri noi și interesante la tot pasul, cum a fost și cazul meu și al lui Dan. În timp ce ne aflam în încăperea blazoanelor, observăm amândoi (mă rog doar eu, dar hai să-i acordăm și lui credit) cum pe steagul Corvinilor, pe lângă stema cu un corb cu un inel în cioc, reprezentativă pentru familie, se mai aflau reprezentate și o semilună împreună cu o stea. Cum nu puteam să ne lăsăm curiozitatea nesatisfăcută, am fost împreună la ghidul local (mă rog doar Dan a fost, dar haideți sa-mi acord și eu credit) pentru a desluși misterul. Și se pare că există mai multe variante, printre care o poveste interesantă, cum că în convingerea populară, steaua care se afla mai sus de semilună pe steag, ar reprezenta creștinismul care prezintă partea dorsală către semilună, care reprezenta Imperiul Otoman. O altă variantă ar fi că lui Iancu de Hunedoara, i-au plăcut foarte mult aceste semne și a considerat potrivit să le folosească. Hmm… nu știu ce variantă să aleg…

 

Biserica Densuș

Cu gândul încă la misterul semilunei, am pornit către ceea ce cred eu că este cea mai ieșită din comun biserică din țară, în mare parte pentru că a fost construită pe ruinele unei alte construcții din antichitate, ceea ce îi oferă o anumită unicitate și îi conferă o imagine stranie. Și ca lucrurile să fie și mai interesante, se pare că a fost construită din piatră adusă de la…

 

Ulpia Traiana Sarmizegetusa

Ajunși și la ultimul obiectiv din calătoria noastră din Transilvania, nu puteam să plecăm fără să vedem fosta capitală a provinciei romane Dacia, care se află la aproximativ 40 km distanță de capitala regatului dac Sarmizegetusa Regia. Construită la porunca lui Traian, devine metropolă sub domnia lui Alexandru Severus. Păstrând aceste informații în minte, facem câteva selfie-uri și ne pregătim să plecăm către Hațeg unde urma să servim masa, la Hotel Ferdinand.

Ne stăvilim foame și ne luăm rămas bun de la frații bucureșteni, cu promisiunea că ne revedem în Bulgaria, la fel de entuziasmați, exuberanți și cu sete de cunoaștere ca și până acum, doar că de data asta, o să urcăm și-un munte…

 

de menționat…

Cascada Clocota

Unii dintre colegii mei, înainte de a servi micul dejun la hotel, au tras o fugă în zorii zilei, până la Cascada Clocota care, în opinia mea, e mult mai frumoasă decât mult lăudata cascadă Bigăr. But it`s just my opinion!

 

Credite Fotografii: Claudiu Bîrliba, Călător prin România și ATGR

Travel On!