Cum m-am apucat de citit!

Prima oară când am citit o carte, de bună voie și nesilit de nimeni, s-a întâmplat cu ceva timp în urmă, pe vremea când lucram la un hotel din Grecia pe timp de vară. Eram pentru prima oară plecat de acasă, pentru o perioadă atât de lungă și într-o țară destul de diferită de a mea! Nu știam pe nimeni, nu cunoșteam limba și cred că, pentru o scurtă perioadă de timp, intrasem și într-o mică depresie! Îmi era foarte greu să mă adaptez noului mediu și noilor cutume, așa că am căutat un refugiu unde să mă pot ascunde, oricând lucrurile deveneau copleșitoare…

Înainte să plec spre Grecia, în timp ce îmi făceam bagajele, am împachetat, printre altele, și o carte pe care o achiziționasem cu ceva timp în urmă de la un târg de cărți. Motivul? Îmi plăcea foarte mult coperta, dar nu eram interesat să o citesc, neapărat, mai ales că până în acel moment al vieții, singurele ocazii în care citeam o carte erau atunci când mă obliga școala sau facultatea. Ceea ce face și mai curios faptul că am luat-o cu mine!

De fiecare dată când simțeam că lucrurile devin dificile și că mă sufoc, mă refugiam  în cameră și luam acea carte, singura pe care o aveam, și o citeam. Nimic din ce se întâmpla în jur, nu mai conta! Decorul camerei de la subsolul hotelului unde locuiam, se schimba într-un câmp de bătălie din al doilea război mondial sau într-o peșteră rupestră, locul unde omul primordial își desfășura talentul artistic rudimentar. Mă plimbam printre personaje și priveam atent la orice mișcare pe care o făceau, orice gest care ar fi putut însemna ceva și care ar fi ajutat la descoperirea misterului. Ascultam curios ce își spuneau și dacă vorbeau serios sau doar se prefăceau pentru a induce în eroare interlocutorul. Lumina de afară care îmi bătea în geam era de fapt, lumina felinarelor de pe străduțele întunecate ale unui orășel de provincie, care bătea peste cei doi protagoniști pe care eu îi urmăream, de la distanță și din confortul patului meu. De multe ori, simțeam nevoia să intervin sau să-i ajut pe cei care se străduiau să ducă la bun sfârșit povestea, dar îmi era frică de faptul că nu voi fi auzit și că tot ceea ce proiectam în minte, va dispărea…

La finalul cărții eram cuprins de două sentimente, aflate în contradicție una cu cealaltă! Eram de-a dreptul fericit că am putut să fiu părtaș la această poveste, și în același timp, profund mâhnit de faptul că totul s-a terminat, fără ca eu să am ocazia să mă fac remarcat…

Dar tocmai asta e toată frumusețea! Poți oricând să participi la o altă poveste, oricare din ele, și să urmărești și să înțelegi misterul împreună cu personajele! Cu cât citești mai multe cărți noi  și mai ales cărți de beletristică, vei avea mai multe experiențe noi și palpitante din care să faci parte, de la distanță, dar întotdeauna aproape… Mai greu e până te apuci de citit! 😀

Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.

Read On!

Publicat de

Travel with Matei îți prezintă lucrurile dintr-o perspectivă diferită, prin ochii unui ghid de turism care adoră să călătorească!

33 de gânduri despre „Cum m-am apucat de citit!

  1. Foarte frumoasa povestirea care ne-ai prezentat-o si noua privind prima carte citita. Si ma bucur ca ti-a generat o serie de sentimente placute. Asta este si menirea cartilor sa rezonezi cu intamplarile, actiunea din acestea.

    Apreciază

  2. In ultimul timp am fost atrasa de carti de dezvoltare personala, carti despre yoga sau ayurveda, dar care m-au facut sa imi schimp perspectiva asupra vietii si a modului in care am fost obisnuiti sa gandim.

    Apreciază

  3. Și eu am un sentiment ciudățel când termin o carte bună, interesantă..și mereu am pretenția să găsesc o carte cel puțin la fel de bună precum cea precedentă. 🙂 So, I know the feeling!

    Apreciază

  4. foarte greu te-au cucerit cartile. eu eram printr-a cincea cand le-am descoperit gustul. 😀 abia astept sa gasesc un pic de timp sa raspund si eu provocarii Libris!
    La cat mai multe carti citite! 🙂

    Apreciază

  5. Înainte să citesc articolul mă gândeam că te-ai apucat de citit pentru a afla cât mai multe informații despre monumente istorice și locații din țară. M-ai surprins plăcut cu povestea ta și mă bucur că am avut ocazia să cunosc și o altă latură a lui Matei.

    Apreciază

  6. Cititul nu este una dintre cele mai frumoase pasiuni. Poate ca nu am trait prin experiente ca ale tale care sa ma faca sa ma refugiez in citit. Citesc foarte rar si asta cand am timp

    Apreciază

  7. Mi-a placut mult articolul tau, am avut impresia ca eu chiar citesc o carte. Ai un calm aparte cand povestesti, ceea ce face lectura foarte placuta. Ma bucur sa decoper experienta ta si mi-as dori sa am mai mult timp pentru a citi. Momentan, oscilez intre doua carti si nu am reusit sa le termin, insa saptamana asta sigur am sa o fac!

    Apreciază

  8. Foarte frumos scris articolul tau. Prima data cand am citit o carte din pura placere a fost in clasa a 9-a, cand doamna diriginte mi-a recomandat Scrisoare de Dragoste scrisa de Mihail Drumes. Mi-a placut atat de mult faptul ca mi-a facut o recomandare fix pe sufletul meu, incat i-am cerut sa-mi faca o lista intreaga cu romane care cred ei ca mi-ar placea!

    Apreciază

    1. Ai fost norocoasă să ai o dirigintă așa de treabă! Dacă aș fi avut și eu pe cineva care să mă împingă de la spate, ar fi fost o treabă și mă apucam și eu mai devreme de citit! Mulțumesc de apreciere! 😀

      Apreciază

  9. Cat de dragut ai scris! 🙂
    Interesant modul in care te-ai apucat de citit…nici eu nu citeam inainte, decat ce mi se cerea la scoala, dar acum ma bucur ca am descoperit multe carti, datorita blogului. Am citit cateva carti si ma bucur ca m-a prins aceasta pasiune. Ce e drept, nu citesc acasa – foarte, foarte rar – insa eu citesc in drumul meu spre munca si inapoi, spre casa!

    Apreciază

  10. Draguta povestea ta 😀 Tin minte ca si eu aveam colegi prin scoala si liceu care spuneau mereu ca nu le place sa citeasca. Nu ii intelegeam deloc, eu fiind o cititoare inraita inca de pe la…7,8 ani. Ca si in cazul tau, cred ca inca nu descoperisera placerea cititului unei carti frumoase, cele din programa scolara sunt deseori cam plictisitoare. Sau poate inca nu era momentul, inca nu aveau nevoie de acea detasare de lumea reala.
    Sunt curioasa: acum citesti constant? 😀

    Apreciază

    1. Mulțumesc pentru apreciere! Într-adevăr, unii se dezvoltă mai greu, dar în timpul lui! 😀 Și da, citesc constant acum! Timpul pe care îl folosesc pentru citit, îl consider timp de relaxare, ceea ce e foarte bine! 😀

      Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.