Pentru că mie îmi place să ascult muzică în timp ce citesc un articol, privești aici! (nu mă judeca încă 😀 )

Pentru că a fost Ziua Națională a României, împreună cu câțiva colegi din Școala de Ghizi am decis că cea mai bună metodă de a sărbători este să tragem o mică fugă dincolo de Prut! Mai jos o să găsiți câteva impresii, detalii și sfaturi de călătorie despre ceea ce s-a dovedit a fi o super aventură:

 

Mă găsiți și pe Canalul de Youtube – History With Matei, unde vă prezint partea mai puțin cunoscută a istoriei românilor. Cum ar zice cineva, nu știu exact cine: History with Matei – Istorie, vrei, nu vrei! 😀

 

VAMA

Primul contact al nostru cu Republica a fost, bineînțeles, la vamă. Acum, ca să fiu sincer, față de ultima oară când am trecut vama în Moldova, de data asta lucrurile au fost mult mai simple! Asta datorită faptului că acum poți trece doar cu buletinul, pașaportul fiind la fel de inutil ca implantul de păr al lui Măruță. Până și vameșii (de ambele maluri ale Prutului) sunt mult mai relaxați și zâmbitori. Cu unul chiar mi-am permis să și glumesc! (păcat că doar eu m-am prins de glumă 😦 ). Cu toate astea, sunt câteva lucruri de care trebuie să ții cont când treci vama:

• dacă te hotărăști să mergi în Moldova cu mașina firmei la care lucrezi ai nevoie de o delegație emisă de societatea la care lucrezi cum că tu, angajatul, ești delegat să conduci autovehiculul firmei. E destul de simplu, asta dacă nu cumva gândurile tale sunt să vinzi mașina firmei în Republica Moldova…
• dacă te hotărăști să mergi în Moldova cu mașina tatălui tău, sau a mamei tale, sau a prietenului tău cel mai bun din copilărie cu care scuipai semințe în fața blocului, ai nevoie de o procură legalizată la notar cum că tu, ai încuviințarea persoanei respective să conduci autovehiculul sau de un contract de comodat. E destul de simplu, asta dacă nu cumva gândurile tale sunt să vinzi mașina în Republica Moldova…
• persoanele sub 18 ani, au nevoie de procură legalizată de la ambii părinți ca să poată trece vama. E destul de simplu!
• în vama din Moldova e indicat să îți cumperi Vigneta, care te costă 20 lei românești pentru 7 zile. Mai mică nu e.

Și la întoarcerea din țară, lucrurile au fost destul de simple, deși a durat puțin mai mult pentru că ne-au verificat mașina în cazul în care am fi încercat să facem contrabandă cu țigări. În rest, relaxare și voie bună! Un mare plus de la mine.

DRUMURILE

Ok, spre rușinea mea, imaginea mea despre drumurile din Basarabia se asemăna foarte mult cu imaginile pe care le aveam în cap din documentarele despre Cernobîl. Îmi retrag cuvintele înzecit! Pur și simplu nu mi-a venit să cred cum arătau o parte din drumurile de acolo, nu toate, dar oricum, mult mai bine decât mă așteptam. Și ca să fie și mai mare surpriza, din când în când, vezi pe drum panouri în care se menționează că aceste drumuri au fost făcute cu sprijinul poporului american!!! Adică, dacă moldovenii nu sunt în stare, românii nu sunt în stare, rușii nu sunt în stare, europenii nu sunt în stare, atunci: God bless America!

MUZICA

Știi momentul ăla când ajungi la bunici, la țară și la radio se ascultă numai populară fără ca acest lucru să te deranjeze câtuși de puțin, asta deși, dacă ai fi fost acasă, la oraș, ai fi strâmbat din toată fața ta de hipster, dacă ai fi auzit o populară? Cam același lucru mi s-a întâmplat și mie, după ce am trecut vama și am pornit radio-ul. Fără să exagerez, muzica populară este la fel de apreciată acolo, cum este și cea ușoară și o poți asculta la orice radio, în alternanță cu celelalte genuri de muzică. N-ar mai fi Moldova altfel…

Cele mai ascultate radio-uri (cel puțin la noi în mașină și la recomandarea Victoriei) au fost Radio Noroc și Plai. Asta și pentru că se făceau niște dedicații extrem de hilare, în direct, cam cum fac maneliștii pe la noi la nunți, cu diferența că ei nu erau maneliști. Printre populara pe care o ascultai, mai săreau în evidență și câteva melodii din alte genuri muzicale cum ar fi asta (un fel de Smiley al lor) , asta (am râs cu lacrimi când am auzit prima oară) și asta (nici aici nu scap de Ina), dar și pe cea de mai sus, preferata mea de altfel. :D.

MÂNCAREA

Bro`, pur și simplu n-am cuvinte pentru asta… În cazul în care, te-ai fi așteptat la cu totul altceva, îți sugerez să te uiți la pozele de la sfârșitul articolului. Recomand oricui, are de gând să viziteze Moldova, să mănânce la Kommunalka din Chișinău, un restaurant cu specific mai mult ucrainean-rusesc decât moldovenesc, dar chiar și așa, mâncarea este delicioasă, iar cadrul nu face decât să completeze experiența, cu elemente de decor din Moldova de dinainte de 1989. (plus, ca e primul restaurant în care văd în baie, legat cu șnur de hârtia igienică, un pix, în cazul în care îți vine inspirația 😀 ). Prețurile, raportate la economia Moldovei, sunt destul de ridicate, dar pentru noi, erau acceptabile, dată fiind calitatea preparatelor.

MOLDOVENII

Așa cum bine știți și unii din voi, Moldova de astăzi e un pic împărțită politic, între ”pro Uniunea Europeană” și ”pro Uniunea Vamală” (adică Rusia) și acest lucru se observă și în stradă, printre oameni. Nicăieri nu am mai întâlnit o combinație de regionalisme moldovenești, rusisme și englezisme ca în Chișinău, ceea ce nu este un lucru rău, e un semn că societatea se adaptează, dar din păcate sunt și unele persoane care duc lucrurile la extrem, cum a fost cazul vânzătoarei de la un magazin, care refuza să îmi vorbească în altă limbă decât rusă sau muzeografei de la Muzeul Militar din Chișinău, care suferea de același sentiment naționalist românesc extremist pe care îl întâlnești și la noi în țară.

Dar în afară de aceste întâmplări izolate și lăsând la o parte afinitățile politice și culturale, oamenii sunt foarte amabili și prietenoși, cam cum e și românul, motiv pentru care aveai sentimentul că nici n-ai ieșit din România, câteodată.

TURISMUL

Din păcate, timpul nu ne permitea prea multe vizite prin Basarabia în cele două zile, așa că ne-am concentrat mai mult pe Chișinău, unde ne-am plimbat prin centru, am văzut Arcul de Triumf, am intrat în Catedrala Mitropolitană (o combinație interesantă de arhitectură răsăriteană și occidentală) și am vizitat și Muzeul Militar (unde sunt expuse în curte, tancuri și antiaeriene din al II-lea război mondial).

După ce am terminat Chișinăul, am purces către Orheiul Vechi, unde am intrat într-o chilie săpată de călugări în stâncă și apoi către Soroca, unde am vizitat cetatea, ultima construită, din lanțul de apărare a Moldovei medievale. În program, ne propusesem și Cricova, dar timpul n-a ținut cu noi.

ALTE IMPRESII

• Transportul în comun este destul de simplu, fără metrou sau tramvai, dar cu autobuze și troleibuze. Recomandarea mea este, în cazul în care vrei să încerci transportul, să te urci într-un troleibuz vechi. Experiența e priceless! Biletul e 2 lei călătoria și se achiziționează direct din mijlocul de transport!
• Schimburile valutare sunt peste tot în Chișinău, ca famaciile și băncile la noi, și dacă vrei să schimbi lei românești, poți să o faci la oricare din ele. Pentru 50 lei românești, primești cam 235 lei moldovenești, în funcție și de cursul zilei.
• Suveniruri poți să găsești la tarabele din centrul Chișinăului, care sunt peste tot btw și poți să găsești tot ce vrei tu, de la magneți de frigider la Matrioșka.
• Pub-uri nu găsești foarte multe, iar cele pe care le găsești sunt localizate pe pietonalul nou creat și amenajat din centrul Chișinăului. Recomandarea mea este Old Bus, unde găsești o bere Chișinău la draft foarte bună și destul de ieftină, 25 lei moldovenești.

În mare, cam asta a fost aventura din Basarabia sau Moldova, o surpriză plăcută, mai ales pentru mine, pentru că aveam multe preconcepții despre ce voi găsi acolo. Iată că Moldova e mai frumoasă decât credem, trebuie doar să ne facem timp să o descoperim!

Travel On!