ROMÂNUL CARE A CUMPĂRAT AMERICANILOR ALASKA – GEORGE POMUȚ

Ghidul de turism este la fel de bun ca documentarea pe care o face, motiv pentru care m-am gândit să dau o mână de ajutor și să postez aici, pe blog, o parte din informațiile pe care am reușit să le strâng cu timpul. Spor la documentare!

ABONEAZĂ-TE PE CANALUL DE YOUTUBE AICI!

Poți să mai citești și poveștile lui: JULIUS POPPER / TERENTE / NICOLAE SIMATOC / VIORICA AGARICI / SPIRU PRASIN / PENEȘ CURCANUL / IERONIM BUDACEDWARD G. ROBINSONPAZVANTE CHIORULVERA RENCZIIULIU BARATKYMARIA FILOTTI / DUMITRU DAN / BÂZU CANTACUZINO / TANTI MIȚA BICICLISTA / IANCU JIANU / CONSTANTIN HUMIS / NADIA GRAY / ELISABETA POLIHRONIADE / BARBU ȘTIRBEY / NICOLAE MILESCU SPĂTARUL / VLAD ȚEPEȘ / BAZIL ASSAN / PAPURĂ VODĂ / VERA ATKINS / IULIU BODOLA / GAVRIL CIOBANU / ALICE COCEA

ROMÂNUL CARE A CUMPĂRAT AMERICANILOR ALASKA // GEORGE POMUȚ // Ep. 27

George Pomuț s-a născut pe 31 Mai 1818 în orașul Gyula din comitatul Bekes, aflat astăzi pe teritoriul Ungariei.

Familia lui Pomuț era de origine română, provenită din Săcele, comitatul Brașov.

Bunicul lui George plecase din Săcele după răscoala lui Horia, Cloșca și Crișan, când țăranii români erau persecutați.

A mers spre vest pentru un trai mai bun și, cu timpul, familia și-a creat o stare materială bună în Gyula.

Tatăl lui George era fierarul orașului și astfel a avut posibilitatea financiară de a îi oferi cea mai bună educație posibilă.

A făcut școala și liceul în Gyula, după care a fost admis la Academia Militară din Viena.

Acolo se îndrăgostește de o tânără din înalta societate burgheză cu care voia să se căsătorească, dar familia fetei se opune.

Dezamăgit, pleacă în Franța să-și completeze studiile militare la Academia din Saint Etienne.

În societatea franceză intră în contact cu noile idei liberal-naționaliste ce vor modela scena politică a Europei în anii ce vor urma.

Cu această nouă convingere în suflet, se întoarce în Ungaria, unde se înscrie la Facultatea de Drept din Pesta.

La terminarea facultății devine procuror regal și apoi își înființează propriul birou de avocatură.

În 1848 izbucnește revoluția pe teritoriul Austro-Ungariei, iar George profită de ocazie și se înrolează voluntar în armata revoluționarilor maghiari.

Având studii militare, unitatea din care făcea parte obține o serie de victorii importante, motiv pentru care Pomuț este ridicat la rang de căpitan.

Nu trece mult timp și ajunge secretar în subordinea guvernatorului fortului Komarom, ultimul bastion de rezistență al revoluționarilor pașoptiști.

Dar, din păcate, într-un an de zile fortul este ocupat de trupele austriece și rusești aliate, iar revoluția este stinsă.

Pomuț este condamnat de guvernul austriac și acesta fuge din țară pentru a scăpa de autorități.

Ajunge în Italia, unde se alătură unui grup de foști camarazi în revoluție și de acolo pleacă în Germania.

Într-un final, singura șansă de scăpare a refugiaților era să emigreze în America, așa că iau vaporul din portul Hamburg și pe 24 Februarie 1850 ajung în New York.

Nu petrec foarte mult timp în Marele Măr și decid să meargă în Vestul Sălbatic, mai exact în statul Iowa.

Acolo, comunitatea de exilați revoluționari din Europa pune bazele unei localități doar a lor, numită New Buda.

Cu timpul George se acomodează în noua societate și în 1855 depune jurământul pentru cetățenia americană.

Profită de noile sale drepturi și cu ajutorul unui investitor din estul țării cumpără suprafețe întinse de pământ.

În doar 5 ani de zile, George Pomuț era considerat deja unul dintre cei mai bogați oameni din Iowa.

Avea o fermă de animale, terenuri agricole, terenuri concesionate pe numele lui pentru exploatări miniere și o șosea construită pentru o mai bună circulație în zonă.

Dar situația politică din America devine și ea complicată și în 1861 începe Războiul Civil dintre nordul aboliționist și sudul care dorea menținerea sclaviei pe teritoriul Statelor Unite.

Lui Pomuț îi era dor de puțină acțiune pe câmpul de luptă așa că se înrolează în armata unionistă a nordului.

Devine locotenent în cadrul Regimentului 15 de Infanterie Iowa și, așa cum a făcut și în Ungaria, urcă destul de rapid în ierarhie fiind promovat ca adjutant.

Participă la bătăliile de la Shilloh, Corinth, Vicksburg Savannah și Atlanta, unde dă dovadă de mult curaj și inspirație.

De exemplu, în bătălia pentru cucerirea Atlantei, oraș ocupat de sudiști, Pomuț ordonă bombardarea depozitelor de bumbac care înconjurau orașul. Acestea încep să ardă, iar focul se extinde destul de repede în oraș, unde majoritatea caselor erau construite din lemn și sudiștii sunt forțați să se retragă.

Ca răsplată, Pomuț este promovat la gradul de maior și primește porecla „Incendiatorul Atlantei” de la soldații săi.

De fapt, oamenii din comanda lui aveau un respect enorm pentru George și îl îndrăgeau foarte mult, pentru că îi conducea personal pe câmpul de luptă.

La rândul lui, Pomuț se îngrijea tot timpul de starea soldaților săi și se spune că ar fi inventat și un medicament pentru bolnavii de dizenterie.

Se numea „ceaiul Garibaldi” și era inspirat din leacurile băbești folosite de țăranii din Gyula și care era o combinație de țuică de cereale, zahăr și apă fiartă.

Până la finalul războiului, Pomuț trece de la gradul de locotenent-colonel până la cel de general de brigadă, la recomandarea Senatului.

Unioniștii câștigă Războiul Civil, așa cum probabil știați, iar George se retrage înapoi la ferma lui din Iowa.

Nu apucă să se bucure prea mult de ședere pentru că primește informarea că va ocupa funcția de consul al Statelor Unite în Rusia Țaristă.

Fusese ales în această poziție de către Departamentul de Stat, datorită calităților sale diplomatice dovedite în război și pentru că vorbea fluent 8 limbi străine, printre care și rusa.

Ajunge în Sankt Petersburg pe 16 Februarie 1866 și își ia postul în primire.

În primă fază se ocupă de protecția și ocrotirea cetățenilor americani de pe teritoriul rusesc și de întocmirea rapoartelor diplomatice prin care oferă informații valoroase despre viața rușilor.

Dar în curând, rolul lui diplomatic va căpăta o importanță și mai mare.

Rusia trecea prin serioase dificultăți economice și risca să piardă teritoriul Alaskăi ca și compensație în favoarea Marii Britanii în urma Războiului din Crimeea.

Doar că rușii se încăpățânează și refuză să renunțe așa ușor la Alaska.

Intervine în problemă George Pomuț, care îl sfătuiește pe țarul Alexandru să scape de teritoriu cât mai repede și să-l vândă americanilor.

Invocă faptul că oricum Alaska este cea mai săracă regiune a Rusiei, cea mai slab populată și cea mai puțin profitabilă din punct de vedere economic.

Astfel ar avea ocazia să câștige bani pe o regiune săracă și nici n-ar mai pierde teritoriul în favoarea englezilor.

Țarul acceptă și Pomuț intermediază  negocierile dintre cele 2 părți, care se finalizează prin cumpărarea Alaskăi de către americani pentru suma de 7 milioane 200 de mii de dolari.

Pare o sumă mare, dar dacă facem un calcul matematic rapid, asta înseamnă doar 4, 47 cenți/hectar.

Cum a reușit George Pomuț să-i convingă pe ruși să accepte o sumă atât de mică pentru un teritoriu atât de mare, nu știm.

Există, totuși, o legendă care a circulat mult timp după acest eveniment și care spunea că țarul ar fi pierdut Alaska la un joc de cărți și de aici și suma aproape simbolică. Puțin probabil, dar partea și mai amuzantă este că la câțiva ani distanță, americanii descoperă în Alaska zăcăminte importante de aur și petrol. Probabil cea mai mare țeapă din istoria rușilor. Asta și Putin. 😀

Pomuț reușește să stabilească și primul acord comercial din istorie între Statele Unite și Rusia, iar ca răsplată președintele american Rutheford Hayes îl promovează la rangul de consul general.

Timp de 12 ani, George Pomuț servește interesele Americii sub mandatul a 3 președinți, caz nemaiîntâlnit până atunci în Departamentul de Stat.

Dar cum orice început are și un final, Pomuț este scos la pensie în 1878 și rechemat în State.

Surprinzător, acesta refuză să se întoarcă preferând să rămână în Rusia.

S-a speculat atunci că motivul ar fi fost o ducesă de care se îndrăgostise și care mai târziu l-ar fi părăsit după ce i-ar fi cheltuit toată averea.

Pe 12 Octombrie 1882, George Pomuț moare într-o sărăcie lucie și este înmormântat la Smolensk.

În 1913, Congresul american decide să repatrieze rămășițele generalului și să le depună în cimitirul Arlington unde se află îngropați cei mai celebri cetățeni ai Americii.

Din păcate, începerea primului Război Mondial, urmat apoi de Revoluția Bolșevică au făcut acest lucru aproape imposibil.

Ba mai mult, se pare că bolșevicii i-ar fi distrus mormântul lui Pomuț din Smolensk.

Cu toate astea, americanii îl vor cinsti mereu pentru contribuția deosebită pe care a avut-o în formarea Statelor Unite.

Cât despre Alaska, inițial teritoriul va avea regimul unei provincii militare controlate de armata americană, urmând ca în 1912 să primească statut de teritoriu și în 1959 să fie declarată stat component al federației americane.

Acest lucru nu ar fi fost niciodată posibil dacă nu ar fi existat românul George Pomuț!

Ca un ultim fapt divers, într-o vizită în București în anul 1997, Bill Clinton spunea într-o declarație de presă despre Pomuț că este unul dintre cei care au făurit America de astăzi.

V-am țucat! :*

Publicat de

Travel with Matei îți prezintă lucrurile dintr-o perspectivă diferită, prin ochii unui ghid de turism care adoră să călătorească!

3 gânduri despre „ROMÂNUL CARE A CUMPĂRAT AMERICANILOR ALASKA – GEORGE POMUȚ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.