Ghidul de turism este la fel de bun ca documentarea pe care o face, motiv pentru care m-am gândit să dau o mână de ajutor și să postez aici, pe blog, o parte din informațiile pe care am reușit să le strâng cu timpul. Spor la documentare!

ABONEAZĂ-TE PE CANALUL DE YOUTUBE AICI!

Poți să mai citești și poveștile lui: JULIUS POPPER / TERENTE / NICOLAE SIMATOC / VIORICA AGARICI / SPIRU PRASIN / PENEȘ CURCANUL / IERONIM BUDAC / EDWARD G. ROBINSON / PAZVANTE CHIORUL / VERA RENCZI / IULIU BARATKY / MARIA FILOTTI / DUMITRU DAN / BÂZU CANTACUZINO / TANTI MIȚA BICICLISTA / IANCU JIANU / CONSTANTIN HUMIS / NADIA GRAY / ELISABETA POLIHRONIADE / BARBU ȘTIRBEY / NICOLAE MILESCU SPĂTARUL / VLAD ȚEPEȘ / BAZIL ASSAN / PAPURĂ VODĂ / VERA ATKINS / GAVRIL CIOBANU / GEORGE POMUȚ / ALICE COCEA

FOTBALISTUL ROMÂN CARE A COLABORAT CU GESTAPO-UL NAZIST? // IULIU BODOLA // Ep. 25

Iuliu Bodola s-a născut pe 26 Februarie 1912 în Brașov, oraș care făcea parte atunci din Imperiul Austro-Ungar.

Își începe cariera de fotbalist la vârsta de 16 ani la echipa locală Brașovia.

La un an distanță, puștiul talentat se mută deja în Oradea și joacă la Club Atletic Oradea, echipa emblemă a orașului.

Driblingul, viziunea, tenacitatea și subtilitatea în fața porții îl aduc în atenția echipei naționale și în 1931 primește prima convocare.

Devine un atacant de bază, atât pentru CAO cât și pentru tricolori, iar în 1934 joacă la Campionatul Mondial din Italia.

La 3 ani distanță de această performanță este transferat la echipa Venus București și primește un salariu uriaș.

Se spune că primea atât de mulți bani la salariu încât era nevoie de doi polițiști care să-l protejeze în timp ce mergea acasă la familia lui din Brașov.

La Venus reușește să câștige 2 titluri de campion ale României și are ocazia să participe cu naționala și la Campionatul Mondial din Franța în anul 1938. 

Iuliu era adorat de suporteri, presa sportivă din capitală îl alinta Duduș, iar colegii lui de echipă îl simpatizau și admirau foarte mult.

Fostul lui coleg de la Venus, Ilie Savu, spunea despre Bodola că era un bărbat elegant, un om așezat, liniștit, prietenos și sincer. Îi plăcea să petreacă timp cu colegii săi mai tineri cărora să le transmită câte ceva din experiența sa și ducea o viață cumpătată. Nu punea niciun strop de alcool în gură, iar băutura lui favorită era apa minerală.

La inițiativa publicației franceze France Soir, a fost singurul jucător român selecționat într-o națională a Europei care urma să joace împotriva Angliei un meci amical.

Din păcate, meciul nu mai are loc pentru că începuse al Doilea Război Mondial.

În același timp, în 1940 după Tratatul de la Viena, România este obligată să cedeze Ardealul de Nord Ungariei.

Imediat după, Iuliu Bodola decide să se întoarcă la fost lui echipă, CAO Oradea.

Doar că acum echipa se numea Nagyvaradi AC (NAC Oradea) și juca în campionatul Ungariei.

Cu toate astea, echipa orădeană reușește să câștige campionatul și Iuliu reușește să-și pună în palmares și un titlu de campion în Ungaria.

Debutează și pentru naționala Ungariei, dar după terminarea războiului revine în campionatul românesc și semnează cu Ferar Cluj (viitoarea CFR Cluj), unde va juca doar 1 an.

În 1946 pleacă definitiv din România și joacă pentru MTK Budapesta până la vârsta de 39 de ani, când se retrage definitiv din fotbal.

Dacă e să tragem linie peste cariera lui și să vedem realizările sale, ele sunt de-a dreptul impresionante.

Adică, imaginați-vă că a deținut recordul pentru cele mai multe selecții la națională până în anul 1974, când Mircea Lucescu îi depășea cele 48 de apariții în tricolor.

De asemenea, timp de 58 de ani, a fost golgheter-ul all time al naționalei noastre cu 30 de goluri înscrise. De abia în 1997 este depășit de Gheorghe Hagi, dar chiar și așa, în prezent, Iuliu Bodola rămâne al treilea cel mai bun marcator al României, după Hagi și Mutu.

Cât despre performanțele lui la nivel de cluburi, nici ele nu trebuie să fie trecute cu vederea.

Vorbim despre 153 meciuri și 112 goluri în campionatul românesc și 181 meciuri și 85 goluri pentru campionatul Ungariei.

Într-adevăr, Iuliu a fost un fotbalist remarcabil al acelor vremuri, dar sportivul Bodola nu este același cu omul Bodola.

Motiv pentru care trebuie să luăm în considerare și cum viața lui personală i-a afectat cariera.

Totul începe imediat după terminarea războiului, când Iuliu este arestat de către poliția din Cluj pentru delicte naziste în perioada când juca în campionatul Ungariei la echipa NAC Oradea.

Conform ziarului orădean maghiar Nepkarat cu nr. 45 din 1945, proprietarul evreu al fabricii de încălțăminte „Eterna”, Filip Rosenberg, declara la poliție că a fost terorizat de autoritățile maghiare pronaziste.

Acestea puneau presiune pe familia lui să-l treacă pe Bodola ca asociat la firmă deși Filip nu-l cunoscuse niciodată pe fotbalist și nici nu avuseseră înainte vreo relație de afaceri cu acesta.

Ulterior, cu sprijinul autorităților pronaziste, Iuliu intră în posesia întregii afaceri, iar familia Rosenberg este deportată în lagăre.

Din fericire, familia a supraviețuit, fiind printre puținii care au rezistat lagărelor și s-a întors în Oradea.

Imediat după această reclamație, apare și mărturia unei vecine a familiei Rosenberg, care spunea că atunci când au venit nemții în Oradea, Bodola era în serviciul Gestapoului și folosea deseori cuvinte injurioase la adresa lui Churchill și Stalin.

Fostul său coleg de la NAC, Szanto Szandor, declara și el pentru presă că încă din 1943 Iuliu se manifesta public împotriva evreilor, pe care îi dădea jos de pe trotuar.

Pe 16 Februarie 1945, ziarul orădean „Viața Nouă” preciza într-un articol că Bodola a fost în serviciul Gestapoului și a denunțat mai multe persoane, inclusiv colegi de echipă, pentru a-și însuși averea acestora.

După eliberarea Oradei de puterile naziste, acesta a fugit în Cluj, unde a semnat cu Ferar, dar poliția a dat de urmele lui și l-au reținut în arest, unde își aștepta judecata.

Gazeta Sporturilor transmitea și ea pe 21 Ianuarie că și presa din Budapesta se ocupă de cazul Bodola care ar fi dat pe mâna Gestapoului mai mulți sportivi maghiari.

Din păcate, ziarele nu au mai venit niciodată cu precizări, motiv pentru care nu se știe cu exactitate ce s-a întâmplat cu fotbalistul. Acuzațiile erau destul de grave, dar nu au fost niciodată clarificate de vreo autoritate sau vreo instanță de judecată.

Unele voci spun că cel mai probabil a beneficiat de celebrul decret de amnistiție generală din Aprilie 1945 și că ar fi fost eliberat.

Decretul a fost inițiat de Ministrul comunist de Justiție, Lucrețiu Pătrășcanu și semnat de către Regele Mihai I, ca o măsură de clemență cu ocazia reinstalării autorității românești în Ardealul de Nord.

După eliberare, din cauza problemelor cu legea, este vândut de Ferar Cluj pentru suma de 15 milioane de lei.

Știu, par mulți bani acum, dar atunci nu însemna mare lucru. Ca să vă faceți o idee, un ziar costa 500 de lei.

Așa cum vă spuneam, va juca la MTK Budapesta și va rămâne în fotbalul unguresc ca antrenor până în 1971 când se retrage din cauza unor probleme de sănătate.

Moare pe 12 Martie 1993 în Budapesta, la vârsta de 81 de ani.

Acuzațiile din anii `40 la adresa lui Iuliu Bodola nu au fost nici până în ziua de astăzi clarificate.

Cât despre cariera lui sportivă, marele Angelo Niculescu spunea că e unul dintre cei mari fotbaliști români din toate timpurile, peste Nicolae Dobrin și Gică Hagi.

V-am țucat! :*