Pentru că mie îmi place să ascult muzică în timp ce citesc un articol, uite aici!

Cred că nu e prima oară când spun că meseria de ghid de turism îți oferă enorm de multe oportunități și provocări, și mă conving de asta, cu fiecare tur de oraș pe care îl fac, fiecare excursie, aplicație, vizită ș.a.m.d. Descopăr o mulțime de locuri noi, oameni noi, mentalități noi, la fiecare pas pe care îl parcurg pe acest drum asumat de mine acum ceva vreme.

De data asta am avut ocazia să-i vizitez pe vecinii noștri de la sud de Dunăre, împreună cu colegii din ATGR și o mulțime de cursanți și turiști din școlile de ghizi din Iași și București într-o nouă aplicație din cadrul cursului de ghid național. Ceea ce am reușit să descopăr, dincolo de Podul Prieteniei, a fost o țară, nu foarte diferită de a noastră, dar parcă cu ceva în plus.

Am plecat într-o vineri seara, îmbarcați în 3 autocare, unii mai veseli, alții mai obosiți, cu direcția Giurgiu-Ruse. Ajunși în vamă, după ce am parcurs un Pod al Prieteniei în renovare, am fost nevoiți să așteptăm verificarea fețelor noastre, nu foarte drăguțe, din buletine. Îmi imaginez, uneori, cât de tare se distrează vameșii când văd o moacă de lemur prin buletine și râd de le crapă obrajii, dar sunt sigur că asta nu se întâmplă niciodată… După o verificare succintă, am fost invitați de vameșul responsabil de tură, să ne ofere câteva indicații valoroase pentru meseria noastră, cum ar fi procedurile de trecere a vamei cu un grup de turiști, care este baza legală de trecere a minorilor peste graniță sau care este profilul unui urmărit internațional.

După ce am absorbit toate informațiile în căpșor, ne-am văzut de treabă pe drumurile patriei bulgărești până în capitala țării, Sofia. Locul de popas, Catedrala Alexandr Nevski, simbol al eliberării de sub dominație otomană și monument reprezentativ al orașului. Nu doar că excelează în materie de arhitectură neobizantină, dar cupola face toți banii. La propriu! Pentru că la baza ei, stă scris cu litere suflate în foițe de aur, rugăciunea Tatăl Nostru. Nu degeaba este Catedrala Patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare (BOB).

După ce ne-am luat porția de cultură și aer proaspăt de dimineața, ne-am reluat locurile din autocar și am pornit către cazarea noastră din stațiunea montană Borovets. Mai exact, Hotel Rila de 4*! Condiții? De 4* cu plus! Camere ultramoderne, piscină, bar, club de noapte, restaurant, săli de conferințe, casino, sală de sport etc. Dacă vrei să petreci timp de calitate, ăsta e locul perfect.

Ajunși la hotel, ne-am grăbit să ne cazăm și să ne schimbăm, pentru că în program, urma escaladarea munților cei mai înalți din Bulgaria și Balcani, Munții Rila cu vârful Musala ca cel mai înalt punct (2925 m). Echipați cu cel mai bun echipament montan, am pornit, din fața hotelului, incursiunea în munți. După ce am depus un efort fizic incredibil, am ajuns la telegondolă, care avea să ne urce 1000 m până sus în vârful Yastrebets (2370m). De acolo, unii dintre noi au continuat traseul, pe jos, până în vârful Musala, ceilalți, mulțumiți fiind, de cucerirea Yastrebets-ului, am rămas la un ceai cald la cabană. Peisajul? Las pozele să vorbească de la sine!

După un somn liniștit, mulțumiți de cucerirea munților, și un mic-dejun copios, am pornit în a două zi a expediției noastre din Bulgaria. Scopul principal fiind, de data această, bijuteria medievală, Veliko Tarnovo, împreună cu cetatea care o veghează, Tsarevets. Ghidul responsabil de prezentarea acestei minunate cetăți? Nimeni altul, decât eu. Nu puteam să scap ocazia să fac asta, mai ales că sunt un fan declarat al Sighișoarei, iar în Bulgaria, Veliko e Sighișoara. Ce trebuie reținut despre fortificația Tsarevets care veghează orașul medieval Veliko este că, a fost capitala celui de-al doilea imperiu bulgar, după alungarea bizantinilor de către frații Asan și timp de, aproximativ 200 de ani, a rămas necucerită, până la sosirea otomanilor. Astăzi, pe lângă zidurile de apărare, se mai păstrează foarte bine și clădirea Patriarhiei care este pictată, în interior, într-un stil nonconformist.

O dată finalizată prezentarea și vizitarea cetății, ne-am permis să străbatem și străduțele înguste și întortocheate, înconjurate de clădiri de secol 18, ale orașului medieval Veliko, unde am servit și masa și ne-am achiziționat suveniruri pentru cei dragi sau dușmani.

Întoarcerea acasă a fost una lipsită de evenimente neplăcute, iar trecerea vamei a fost mai simplă decât data trecută, poate pentru că vameșii nu mai erau amuzați de fețele noastre de lemuri. Ajunși în București, ne-am luat la revedere unii de la alții, cu promisiunea că o să ne revedem în luna mai, pentru o altă incursiune, de data asta mai la est.

DE REȚINUT

•  moneda oficială a Bulgariei este leva (leu) și varianta cea mai bună de a achiziționa leva, înainte de a călători acolo, este de a face comandă, la orice bancă BCR din orașul tău, cu două zile înainte, menționând suma care îți este necesară. Banii se ridică de la sucursala pe care o specifici în urma comenzii. Cursul valutar, oscilează în jurul a 2.35 lei pentru 1 leva.
• se poate plăti în euro și chiar în lei, la anumite magazine, restaurante, popas-uri, hoteluri etc., dar nu este o regulă general valabilă, plus că valoarea reală este exagerată când folosești altă monedă decât leva.
• la traversarea vamei nu ai nevoie decât de cartea de identitate, procesul în sine fiind unul foarte rapid, aproximativ jumătate de oră, cu tot cu trecerea Podului Prieteniei între Giurgiu și Ruse. Foarte important, podul este în renovare și se circulă destul de greu pe el.
• copiii minori, au nevoie de procură legalizată semnată de ambii părinți pentru a traversa granița singuri.

Credite Fotografii: Cristian George

Travel On!