Pentru că mie îmi place să ascult muzică în timp ce citesc un articol, uite aici!

Anul trecut pe vremea asta, eram ghid/animator pentru copii într-o tabără cu program. Nu aveam nici cel mai mic habar despre ce ar presupune acest task, plus că eram ferm convins că nu-mi plac copiii. Aveam deja experiența excursiilor școlare, în care trebuia să însoțesc și până la 50 de copii și pentru mine, treaba asta reprezenta mai mult o obligație decât o plăcere. Așa simțeam și vedeam și tabăra ”Micii Vânători de Munte” din Munții Iezer-Păpușa, o obligație în plus pe care trebuia să o duc la bun sfârșit ca să îmi pot vedea, liniștit, de viață. Dar, ceva s-a schimbat acolo! Am început să văd altfel copiii, din simplul fapt că trebuia să petrec o săptămână întreagă cu ei, nu doar 2 zile, și treaba asta m-a făcut să-i înțeleg mai bine, să le apreciez vivacitatea și să-i îndrăgesc mai mult. Ce mă surprindea și mai tare, era că și ei mă plăceau și se atașau de mine, așa cum mă atașam și eu de ei…

Anul ăsta, sunt coordonator. Tot într-o tabără și tot cu copii energici și gălăgioși. Dar de data asta, nu mai simt nici o obligație. Ba chiar, deși știam că o să fie obositor, așteptam, într-un fel sau altul, să înceapă perioada de tabere și să mă pot bucura de energia acestor copii. Locația este Sighișoara, un alt motiv în plus pentru care acest sezon se anunța unul minunat, pentru că (și o spun pentru a nu știu câta oară pe blogul ăsta) este locul meu preferat din toată țara, unde îmi face plăcere să vin de câte ori am ocazia.

Dar, fiind coordonator, și responsabilitățile sunt altele față de anul trecut. Trebuie să mă ocup și de stabilirea programului de activități pe zile, al copiilor, și de instruirea echipei de ghizi, și de partea administrativă (partea mea preferată). Motiv pentru care m-am prezentat la Hotel Poenița, locul unde se petrece tabăra, cu 3 zile înainte pentru a orândui treaba din timp. Și echipa mea de ciudăței (ghizii) au venit mai devreme, pentru a mă ajuta să punem lucrurile în ordine pentru cei mici, de bună voie și fără să le menționez eu ceva. 😀

Că tot veni vorba de echipă, trebuie să recunosc că e super interesantă și dedicată. Pe unii din ei i-am avut colegi și anul trecut în tabără (Adina, Alex și Deni), știu cum se descurcă cu cei mici și îmi pun mare încredere în ei, pe alții îi cunosc din Școala de Ghizi care s-a încheiat anul ăsta, fie că e vorba de Iași sau București (Angela, Iulia, Denisa și Beatrice) și care s-au implicat, atât în aplicații cât și în proiectele școlii, pe alții îi cunosc din cantonamentul făcut împreună (Clopotaru) și cu care am petrecut momente frumoase și amuzante, iar cu alții de abia fac cunoștință, cum este cazul dragei noastre asistente medicale (Mary), dar care deja se simte un ghid cu acte în regulă.

Asta este echipa! Team Sighișoara! Unii dintre ei vor pleca, vor veni alții, dar toți își vor aduce aminte de aceste momente, de copii, de colegi, de întâmplările amuzante sau de locurile văzute. Azi ne vin primii copii, iar entuziasmul meu și al colegilor mei, crește din ce în ce mai mult… De azi, începem să creăm amintiri! Pentru noi, pentru ei, pentru tabără…