Fie că vrem să recunoaștem sau nu, suntem niște ignoranți (inclusiv eu)! Mergem cu mașina la muncă, lucrăm într-un birou care este încălzit, luăm prânzul la restaurant și seara mergem la o bere cu prietenii pe Lăpușneanu, ca apoi să ne întoarcem acasă unde ne așteaptă un duș fierbinte și un pat moale cu o pernă și mai moale… Dar, în tot timpul ăsta nu ne gândim, nici măcar pentru o clipă, la ce se întâmplă în jurul nostru. Judecăm lucrurile într-un stil nihilist  și ignorăm realitatea celor care se chinuie zi de zi să supraviețuiască și să aibă grijă de familiile lor, de parcă ea nu ar exista. Dar ea există și este de datoria noastră, a celor care merg cu mașina la muncă și ies în oraș cu prietenii în cele mai bune pub-uri, să o conștientizăm și să o ajustăm, așa cum putem mai bine și mai onest.

În ideea asta, m-am alăturat proiectului Share-uim Globuri cu Suflet, împreună cu colegii mei de la Kooperativa 2.0 Iași, ca să ajutăm câteva familii, aflate într-o situație financiară precară, să petreacă sărbătorile de iarnă așa cum se cuvine. În decurs de o săptămână, am reușit să strângem o cantitate considerabilă de dulciuri, jucării, hăinuțe și produse alimentare, de la prietenii noștri din Carrefour Felicia , dar și de la alți donatori, oameni care au conștientizat realitatea din jurul nostru și au reacționat la apelul nostru. Le mulțumim enorm pe această cale, pentru ajutorul acordat!

Cu toate cele strânse, inclusiv câte un brăduț artificial cu tot cu decorațiuni pentru fiecare familie, ne-am împărțit în echipe și am pornit în misiune, cu scopul de a aduce un pic de bucurie celor care se străduiesc cu problemele în fiecare zi. Echipa mea, formată din inimoasele Irinuș și Viorica, a avut plăcerea să meargă la 3 dintre familiile vizate în cadrul proiectului, pe care le-am găsit în comuna Popricani, un sat parcă uitat de lumea din orașul alăturat.

Încă de cum intram pe ușa, încărcați cu pungi pline de cadouri, ochii copiilor se făceau mari și zâmbetele creșteau până în tavan. Bucuria lor, când asamblam și decoram bradul împreună, era tot ce ne trebuia în ziua aia. Ne amintea de sentimentul ăla pe care îl aveam cu toții atunci când eram mici și împodobeam bradul împreună cu ai noștri și uitam, parcă, de orice supărare și grijă pe care o aveam. A fost o zi cu o încărcătură mare, mai ales după ce aflam povestea lor de viață, demnă de orice roman sau film.

Prima familie la care am fost era formată din 7 copii și o mamă rămasă singură după ce soțul i-a părăsit. Fiecare membru al familiei ăsteia, de la mic la mare, avea sarcinile bine stabilite în cadrul gospodăriei și fiecare participa activ cu ceva anume, ba chiar se și ajutau dacă era nevoie. Unde mai vezi așa ceva?

Cea de-a doua familie pe care am vizitat-o avea 4 fete, niște mogâldețe mici gemene, surorile lor mai mari și părinții, dintre care doar tatăl era acasă, pentru că mama era plecată în Italia să muncească, și din cauza asta nu avea să fie acasă de sărbători. Vă dați seama că acest sacrificiu îl face pentru binele familiei lor, chiar dacă asta presupune să nu fie alături de ei, dar măcar aduce niște bani ca să le crească pe cele mici? Te pune un pic pe gânduri…

Și ultima familie la care am fost, a fost și cea mai impresionantă. 5 copii, 4 fete și 1 băiat + încă unul pe drum. Una din fetele cele mai mici, s-a născut cu probleme serioase la picioare și nu putea să meargă cum trebuie. A trecut prin mai multe operații, dar lucrurile nu s-au schimbat prea mult chiar și așa. Dar cu toate astea, ea merge zi de zi la școală, pentru că tatăl ei o cară în brațe 3 km, în fiecare dimineață. Și o face cu zâmbetul pe buze. Sora ei mai mare, face cursuri de vioară și visează să ajungă într-o zi în Filarmonică, iar părinții ei fac tot posibilul să o ajute, muncind pe unde apucă…

N-ai cum frate, să nu te afecteze astfel de povești și să nu realizezi că oamenii ăștia, cu toate greutățile pe care le au de înfruntat, sunt totuși mai fericiți și mai mulțumiți decât tine, care ești mai împlinit financiar. Orice ajutor pe care îl primesc este binevenit și tot ce își doresc este ca a doua zi, să aibă ce pune pe masă și cu ce să se învelească. După o astfel de experiență revii cu picioarele pe Pământ și începi să fii mai mulțumit cu ce ai, și dacă poți să ajuți, o faci negreșit, în loc să întorci privirea și să te comporți ca și cum nu s-a întâmplat nimic, în lumea ta, nesatisfăcătoare…

Au mai scris despre această campanie colegii mei: Ionuț, Diana, Constantin, Florina, Ioana, Andreea, Costin, Cruella, Bianca, Alexandra, Alexandra Ali, Sorina, Dragoș, Andreea, Andrei, Anda, Simona, Viorica, Mihai-Alex, Roxana, Dana, Diana, Alexandra, Isabela, Alexandru, Adelina, Irinuș și Andrei!