Prima experiență ca ghid!

Pentru că mie îmi place să ascult muzică în timp ce citesc un articol, uite aici!

Ok, până acum am ținut-o numai în teorii pe blogul ăsta, așa că m-am decis să trecem și la lucruri mai amuzante, pentru că ce urmează să vă povestesc mai departe, chiar se încadrează în categoria asta.

Și ce poate fi mai amuzant decât prima mea experiență ca ghid, de turism, nu turistic?Vreau să țineți cont, totuși, de un aspect, înainte să mă apuc de povestit, cum ar fi faptul că, nu aveam nici cea mai mică experiență ca ghid înainte de asta și nici nu mă gândisem vreodată să mă apuc de meseria asta. Totul era o enigmă pentru mine! Am să încerc, totuși, să scriu cu font Italic tot ceea ce nu trebuie să facă un ghid de turism și eu am făcut ca să înțelegeți cât de wrong a fost experiența! Dar din greșeli învățăm nu?

Așadar, să începem!

August 2012. O perioadă în care încercam să găsesc un job, ca să pot să mai stau prin Iași, până ar fi trebuit să încep facultatea (aveam prietenă, trebuia să mai stau 😀 ). Bineînțeles că cv-ul meu impresionant m-a ajutat foarte mult, motiv pentru care, încă nu găsisem nimic de muncă, dar într-o frumoasă zi de vară, un bun prieten de-al meu de atunci, mă sună și mă întreabă dacă nu aș fi interesat să fiu ghid pentru câțiva tineri turiști. Agenția la care lucra, și la care am ajuns să lucrez și eu mai târziu, dar asta e altă poveste, organiza tururi de oraș pentru participanții la întrunirea anuală a tinerilor catolici din România. Turul ar fi trebuit să se desfășoare a doua zi. Fiind o persoană foarte calculată pe atunci, am acceptat fără să pun prea multe întrebări. La jumătate de oră, după ce am încheiat conversația, l-am sunat înapoi să-l întreb mai multe despre tur și de unde aș putea să mă documentez. Mi-a explicat el cam care ar fi traseul, obiectivele despre care trebuie să vorbesc și câteva surse de informare, dintre care cea mai importantă sursă, biblioteca online: Wikipedia.

Și uite așa, urma ca a doua zi să fiu ghid pentru prima dată. M-am pus repede pe treabă, mai aveam câteva ore la dispoziție să îmi pregătesc speech-ul, și am început să mă documentez. Îmi încropisem un document cu istoricul fiecărui obiectiv turistic și am început să-l citesc și să-l citesc până când am adormit! M-am trezit documentat, a doua zi, cu o oră înainte de a începe turul. Trebuia să mă grăbesc, așa că am făcut repede un duș, m-am îmbrăcat repede cu ceva lejer: blugi, cămașă și cravată și am plecat. Am realizat destul de repede, din momentul în care am ieșit afară, că o costumație ca a mea, într-o zi caniculară de august, nu era tocmai, cea mai bună idee, dar era prea târziu să mă mai întorc din drum, plus că încă mai credeam în superstiții atunci.

Am ajuns în Piața Unirii, locul de întâlnire cu grupul, cu un sfert de oră înainte (și ziceai că nu mai aveai timp să te întorci să te schimbi nu?). Acolo era și prietenul ăsta al meu, care îmi oferise pontul, pentru că urma să plece și el cu un grup în tur. Am început să stăm de vorbă, el mă întreba ce mai fac, eu îl întrebam în ce an s-a construit Grand Hotel Traian. Speram să obțin cât mai multe informații acum, înainte de tur, ca să mă calmez, dar nu făceam altceva decât să mă panichez și mai tare. Fiecare secundă ce trecea era ca o ordonanță de urgență dată de guvern, scurtă și lipsită de sens. Și în timp ce discutam cu al meu coleg, sosește și grupul! Imaginați-vă în acel moment, la 30+ de grade, cu cămașă și cravată și cu emoțiile până-n gât cum mă simțeam? Extraordinar!

M-am dus să îi întâmpin, erau tineri cu vârste între 16 și 32 ani. I-am salutat cu un zâmbet tâmp pe față și am început să le explic traseul. Inima îmi bătea mai ceva ca o mașină de cusut. Turul începea la oră fixă, în sincron cu celălalt tur, dar la o distanță de 50 m unul de altul, ca să nu ne încurcăm. Și am început…

Cine mă cunoaște, știe că am un timbru destul de gros al vocii și că mă fac destul de auzit de un grup, dar în momentul în care a trebuit să încep acel tur și am deschis gura, vocea mea era ca a lui JuIMG_1612stin Bieber, când făcea clip-uri pe Youtube. M-am oprit, mi-am dres vocea și am început din nou, de data asta mult mai bine și mai hotărât. Și o dată ce am început, nu mă mai opream. Surprinzător, începeam să îmi aduc aminte tot ce am citit cu o seară înainte, deși până în acel moment, prietenul meu, creieraș, nu dădea semne că ar fi reținut ceva. Nu știu când s-a terminat turul, cert este că am vorbit într-una și am făcut tot posibilul să nu las turiștii să-mi pună întrebări până la final, când, spre surprinderea, mi-au mulțumit foarte mult și păreau foarte încântați de mine (oare cum ar fi dacă ar face un tur de oraș cu mine, acum?).

Finalul acestui tur, m-a lăsat cu 2 kilograme în minus, o cămașă udă și o amintire pe care n-am să o uit prea curând și de care mă amuz de fiecare dată când o rememorez!

Acum citiți doar ce am scris cu font Italic să vedeți care au fost greșelile făcute și pe care nu le-am mai repetat de atunci (bine, mint, mi-au mai scăpat câteva și după, dar oricum, nici chiar așa!). Pe atunci nu aveam o Școală de Ghizi în oraș, pe care să o urmez și unde să învăț să nu fac aceste greșeli, înainte de a face un tur de oraș. Atunci tot ce puteam să fac, era să învăț din experiențe.

O seară plăcută vă urez și tradiționalul Travel On!

Un gând despre &8222;Prima experiență ca ghid!&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s