Ghidul de turism este la fel de bun ca documentarea pe care o face, motiv pentru care m-am gândit să dau o mână de ajutor și să postez aici, pe blog, o parte din informațiile pe care am reușit să le strâng cu timpul. Spor la documentare!
ABONEAZĂ-TE PE CANALUL DE YOUTUBE AICI!
Poți să mai citești și poveștile lui: JULIUS POPPER / TERENTE / NICOLAE SIMATOC / VIORICA AGARICI / SPIRU PRASIN / PENEȘ CURCANUL / IERONIM BUDAC / PAZVANTE CHIORUL / VERA RENCZI / IULIU BARATKY / MARIA FILOTTI / DUMITRU DAN / BÂZU CANTACUZINO / IANCU JIANU / CONSTANTIN HUMIS / NADIA GRAY / TANTI MIȚA BICICLISTA / ELISABETA POLIHRONIADE / BARBU ȘTIRBEY / NICOLAE MILESCU SPĂTARUL / VLAD ȚEPEȘ / BAZIL ASSAN / PAPURĂ VODĂ / VERA ATKINS / IULIU BODOLA / GAVRIL CIOBANU / GEORGE POMUȚ / ALICE COCEA
Edward G. Robinson – Actorul român care a luat Oscarul // Ep. 8
Povestea scrisă:
Edward G. Robinson s-a născut pe 12 decembrie 1893, în București, într-o familie tipică de evrei români stabiliți în capitala României.
Numele lui la naștere, și până să ajungă în Statele Unite, a fost, de fapt, Emmanuel Goldenberg, iar părinții lui erau Morris și Sarah Goldenberg.
Cei doi, Sarah și Morris, au avut în total 6 copii, Emmanuel fiind al cincilea.
Familia Goldenberg era asimilată în cultura românească, dar, ca toți cei din comunitatea evreiască, și-au păstrat tradițiile ebraice și limba maternă Yiddish, deși vorbeau și limba română.
Făceau parte din mica burghezie și locuiau într-o casă tradițională evreiească, într-un cartier al Bucureștiului populat de această comunitate, cel mai probabil cartierul Dudești-Văcărești.
Copiii, inclusiv Emmanuel, au fost crescuți și ei în tradiția ebraică și au primit învățătură religioasă, dar și cursuri de limbi străine, cum ar fi: yiddish, germană și română, bineînțeles.
Încă de mici erau duși de părinți, destul de des, la Teatrul Evreiesc din București unde foarte mulți actori buni aveau să-și înceapă cariera.
Din exterior, până aici, lucrurile păreau foarte bune pentru soții Goldenberg și copiii acestora, dar nu era deloc așa.
Ca să vă pun un pic în context și să înțelegeți de ce nu era totul numai lapte și miere, la sfârșitul secolului al XIX- lea și începutul secolului al XX- lea, evreii erau discriminați și persecutați în repetate rânduri de către populația autohtonă.
Bine, ei erau discriminați și înainte de perioada asta, dar lucrurile au escaladat foarte mult începând cu momentul în care România își obține Independența după Războiul Ruso-Turc din anii 1877 – 1878.
Ei bine, în urma acestei Independențe câștigate, Regele Carol I și guvernul propun o Nouă Constituție care ajută țara să se alinieze în rândul statelor civilizate din Vest și în care, printre altele, se specifica faptul că locuitorii țării puteau să-și ia cetățenia română.
Problema era că acest drept era oferit doar locuitorilor creștini ai țării, excluzându-i pe cei de altă confesiune, inclusiv cea ebraică.
Evident că acest lucru avea să creeze tensiuni mari între comunități, nu doar față de cea evreiască, pentru că și comunitatea musulmană din Dobrogea era în aceeași situație.
Nemulțumirea comunităților avea să pună o presiune foarte mare pe guvern și pe casa regală, care nu aveau de gând să renunțe la Articolul 7 din Constituție, cel vinovat de toată această conjunctură neplăcută.
Îți las aici sus un link către o altă persoană care a avut de suferit din cauza acestui Articol.
Abia după ce două dintre marile puteri ale lumii, Franța și Marea Britanie, au refuzat să recunoască Independența României, statul cedează.
Ele cereau modificarea amendamentului din Articolul 7, în sensul asigurării de drepturi civile tuturor locuitorilor țării, indiferent de apartenența etnică sau religioasă.
Dar chiar și așa, statul român nu cedează complet!
Acesta cade de acord să ofere cetățenia română și celor din alte confesiuni, dar cu condiția ca aceștia să fi locuit de cel puțin 10 ani pe teritoriul țărilor românești, că de, să nu fie nici ca noi, dar nici ca ei. Ăsta cred că e cel mai potrivit motto al neamului românesc! 😀
Din păcate, această modificare avea să creeze o stare de revoltă în rândul populației autohtone de români, care de foarte multe ori recurgea la acțiuni sporadice de violență împotriva populației evreiești, cea considerată de ei responsabilă pentru aceste modificări.
Într-o astfel de acțiune violentă, unul dintre frații lui Emmanuel avea să fie lovit în cap cu o cărămidă, iar rana suferită avea să-l marcheze pentru toată viața și să moară din cauza ei peste câțiva ani, în America.
Aceste evenimente nefericite și violente aveau să fie și motivele pentru care Morris Goldenberg, deși obținuse cetățenia împreună cu familia lui, ia hotărârea să emigreze în State, așa cum o făceau deja mulți evrei.
Urmau să emigreze pe rând, pentru că era destul de complicat să părăsească țara toți odată, primii fiind Morris și cei 3 copii mai mari ai familiei.
După ce ajung cu succes la destinație, Sarah pleacă și ea, împreună cu ceilalți 3 copii mai mici, inclusiv Emmanuel.
Călătoresc cu un tren clandestin care ajuta evreii să ajungă în Europa de Vest, mai exact până în Viena, iar de acolo reușesc să ajungă teferi în portul francez Le Havre de unde vor lua vaporul către Statele Unite.
Sarah și cei 3 copii ajung în New York în 1903.
Emmanuel avea doar 10 ani și avea să declare mai târziu despre experiența lui de atunci următoarele: „Mama m-o fi născut în România, dar de-abia din momentul în care am pus piciorul pe pământ american am simțit că mă nasc, de fapt”
Profund, nu?
Familia Goldenberg reunită se stabilește în Lower East Side, zonă a New York-ului populată în principal de evreii – români emigrați.
Imediat după ce s-au așezat, Emmanuel și frații lui sunt trimiși la școală ca să învețe cât mai repede limba noii lor țări, ceea ce și fac, chiar destul de repede.
Tot în această perioadă, Emmanuel se hotărăște să se facă rabin în comunitatea lui și începe să studieze în direcția asta, încă de pe acum.
Dar avea să-și schimbe rapid părerea după ce joacă la școală în mai multe piese de teatru și devine convins de faptul că menirea lui pe Pământ este să devină star pe Broadway!
Această decizie o să-i schimbe complet viața! În bine, evident!
Din acest moment, Emmanuel urmează să-și concentreze toată atenția pe actorie și, după ce reușește să joace în mai multe piese pe scena Teatrului Yiddish, care, apropo, a fost înființat de Abraham Goldfaden, tot un evreu cu origini românești dar emigrat din Iași, dă lovitura cu un debut în 1915 pe Broadway, folosind numele de Edward G. Robinson.
Probabil că vă întrebați de ce și-a schimbat numele, nu? Păi, să zicem că i-a fost sugerat, într-un mod foarte subtil, că numele lui avea o moștenire culturală de imigrant și, ca să aibă mai mult succes pe viitor, avea nevoie de un nume care să sune mai american așa.
Așa că Emmanuel Goldenberg decide să devină Edward G. Robinson, păstrând inițialele E. și G.
Întrebat fiind, mai târziu în viață, de ce a ales numele de Robinson, acesta a recunoscut destul de senin că nu știe de ce a făcut asta, dar că după ce a fost nevoit să dea autografe fanilor, a realizat că numele pe care și l-a ales, era cam lung.
Revenind la viața de actor pe Broadway, Robinson se vede nevoit să-și întrerupă ascensiunea în momentul în care este înrolat în marina americană în Primul Război Mondial.
Din fericire pentru el, nu a trecut niciodată Oceanul ca să lupte.
După terminarea războiului, Edward revine la cariera lui și, cu timpul, începe să atragă atenția producătorilor de filme de la Hollywood, care îi oferă roluri în mai multe filme mute.
Ca să vă faceți o idee, industria filmului era în acea perioadă într-o tranziție de la filme mute, la filme cu sunet.
Mulți actori aleg să se îndrepte către noul film revoluționar cu sunet, dar au fost și mulți care nu au reușit să se adapteze la noul val și, astfel, s-au pierdut în negura timpului.
Cei care reușeau să facă, totuși, tranziția, deveneau adevărate staruri de cinema.
Începea perioada de aur de la Hollywood, iar Robinson avea de gând să facă parte din ea!
Primul film care urma să-l transforme într-un adevărat star de cinema a fost Little Caesar, iar personajul jucat de el, și anume Caesar Enrico Bandello, avea să fie servit drept model pentru alte personaje celebre de mafiot/gangster etnic din filme precum Scarface sau The Godfather!
După acest film, aproape toate rolurile pe care le joacă în anii `30 păstrează stereotipul gangsterului, pentru că producătorii doreau să profite de familiarizarea publicului american cu imaginea lui Robinson de mare mafiot, mare!
Filmele Smart Money din 1931, în care joacă rolul unui frizer grec care intră în lumea ilegală a pariurilor prin abilitățile sale incredibile la poker, Tiger Shark din 1932, Kid Galahad din 1937 în care joacă rolul unui promoter de box, dar și A slight case of Murder din anul 1938 în care joacă un fost contrabadist cu probleme mari la bănci, păstrează toate stilul consacrat de băiat dur și pregătit să comită orice infracțiune pentru a parveni.
Spre sfârștitul anilor `30, însă, Robinson, datorită originilor sale evreiești și a celebrității sale, se implică mai mult în viața publică și devine un critic vocal al fascismului și nazismului, donând aproape jumătate de milion de dolari (mulți bani pentru perioada respectivă) către diferite grupări politice antinaziste.
Joacă și în primul film american care prezintă pericolul nazismului pentru Statele Unite, Confessions of a Nazi Spy din 1939, iar rolul este cel de agent FBI care investighează o rețea de spioni naziști ocupați cu vânzarea de secrete militare americane către germani.
În 1940 joacă și primul personaj cu origini evreiești în filmul Dr. Erlich`s Magic Bullet, mai exact un om de știință evreu.
Implicarea lui din timpul războiului în viața publică, dar și în cea politică, crește odată cu începutul anilor `40 și începe prin a-l susține pe președintele Roosevelt pentru un nou mandat.
De asemenea, încearcă să se înroleze în armată, din nou, dar este refuzat din cauza vârstei.
Cu toate astea, datorită multiplelor limbi pe care le cunoaște este detașat de guvernul american să meargă în Londra pentru a transmite prin radio mesaje de încurajare în țările ocupate de Germania și apoi călătorește către Normandia (Franța) pentru a face reprezentații de încurajare pe scenă pentru soldații americani, fiind de altfel primul star de cinema care făcuse asta.
După terminarea războiului, se concentrează din nou pe cariera de actor și decide să se depărteze de rolurile de mafiot și să abordeze un alt stil de filme, unul nou numit film noir, și care era inspirat din expresionismul german, iar personajele erau mult mai vulnerabile, mult mai apropiate de realitatea din jur și cu probleme de viață reale.
Decizia a fost de bun augur și filmele Double Indemnity din 1944, The Woman in the Window, tot din 1944, Scarlet Street din 1945, The Stranger din 1946 și Night Has a Thousand Eyes din anul 1948, devin succese instant la box-office-uri, iar cariera lui Edward este reinventată.
Și chiar când lucrurile mergeau pe o pantă ascendentă pentru el, Robinson este chemat să depună mărturie de 3 ori în fața Comitetului pentru Acțiuni Ne-Americane (da, chiar așa se numea) între 1950 și 1952.
El era acuzat de un politician rasist cu numele de John Rankin că ar face parte dintr-un grup de actori cunoscuți cu origini evreiești care erau simpatizanți ai comunismului.
Este amenințat cu includerea lui pe Lista Neagră a actorilor cărora le este interzis să mai joace în filme, ceea ce ar fi însemnat sfârșitul carierei.
După aproape doi ani de mărturii, Edward reușește să-și demonstreze nevinovăția în fața Comisiei, dar urmările acestui proces, chiar dacă nu fusese inclus pe Lista Neagră, l-au lăsat cu o imagine murdărită în fața producătorilor de filme.
Aceștia nu i-au oferit decât roluri secundare și mici până în anul 1956 când, datorită rolului jucat în filmul The Ten Commandments din anul 1956, cariera lui își revine din nou.
Începe să prindă roluri din ce în ce mai multe în multe filme importante, alături de mari actori ai cinematografiei americane, dintre care amintim: A Hole in The Head (1959) unde a jucat alături de Frank Sinatra, Two Weaks in Another Town (1962) alături de Kirk Douglas, Good Neighbor Sam (1964) alături de Jack Lemmon, The Cincinnati Kid (1965) cu legendarul Steve McQueen și Mackenna`s Gold (1969) alături de Gregory Peck.
Ultimul film în care joacă este pelicula Sci-Fi Soylent Green din anul 1973, iar pe 26 ianuarie 1973, Edward G. Robinson moare în California, Palm Springs.
Este înmormântat în cripta familiei sale din cimitirul Beth-El din Brooklyn, iar la funerariile sale participă numeroase staruri de cinema cu care a jucat de-a lungul timpului, printre care amintim pe: Mervyn Le Roy, George Burns și Frank Sinatra.
La 2 săptămâni după moartea lui, soția lui, Jane Robinson (fostă Arden, o creatoare de rochii foarte cunoscută) primește Oscarul pentru întreaga carieră cinematografică a lui Edward G. Robinson
Nominalizarea fusese făcută înainte de a muri și știa că urma să primească un Oscar, dar din păcate nu a mai apucat să-l țină în mână.
Cu toate astea, așa cum am spus și la începutul acestui video, devine primul actor cu origini românești care ia un Oscar.
Cât despre fiul lui, Edward G. Robinson Jr, pe care l-a avut cu prima lui soție, actrița de teatru Gladys Lloyd, acesta avea să-l urmeze pe tatăl său și moare în 1974 în urma unui infarct, la distanță de 13 luni față de el.
Deși acesta a încercat să fie actor, a avut numai roluri mici în câteva filme obscure și nu a reușit niciodată să se ridice la nivelul tatălui său din cauza problemelor pe care le avea cu consumul excesiv de alcool.
S-a făcut mai mult remarcat cu faptul că a fost prietenul foarte bun și chiar iubitul celebrei actrițe, nimeni alta, decât Marilyn Monroe.
Cât despre Edward G. Robinson, acesta a lăsat în urmă o carieră impresionantă, în care a jucat în 101 în filme și în care a avut roluri de impact pentru cinematografia hollywoodiană.
Este considerat și astăzi unul dintre cei mai mari actori pe care i-a avut Statele Unite în perioada de aur a filmelor americane.
Pentru noi românii, însă, numele lui Edward G. Robinson rămâne încă o necunoscută și, chiar dacă unii cinefili au mai auzit de el, cu siguranță nu mulți știau că el e un român simplu din București care a emigrat în State pentru o viață mai bună!
V-am țucat! :*
Interesant, dar mi se pare o exagerare să-l numești ”actor român”. Vezi și propria lui declarație, pe care ai citat-o…
ApreciazăApreciază
Dacă ar fi să luăm în considerare că s-a născut în București și avea și cetățenia română înainte să emigreze, putem spune că era actor român, dar dacă ar fi să ne luăm după declarațiile lui și după faptul că a rupt orice legătură cu România, putem zice că a fost o exagerare. Oricum ar fi, îți mulțumesc încă o dată pentru comentariul tău! Îți doresc o zi minunată! 😀
ApreciazăApreciază