Ghidul de turism este la fel de bun ca documentarea pe care o face, motiv pentru care m-am gândit să dau o mână de ajutor și să postez aici, pe blog, o parte din informațiile pe care am reușit să le strâng cu timpul. Spor la documentare!

ABONEAZĂ-TE PE CANALUL DE YOUTUBE AICI!

Poți să mai citești și poveștile lui: JULIUS POPPER / TERENTE / NICOLAE SIMATOC / VIORICA AGARICI / SPIRU PRASIN / IERONIM BUDAC / EDWARD G. ROBINSON / PAZVANTE CHIORUL / VERA RENCZI / IULIU BARATKY / MARIA FILOTTI / DUMITRU DAN / BÂZU CANTACUZINO / IANCU JIANU / CONSTANTIN HUMIS / NADIA GRAY / TANTI MIȚA BICICLISTA / ELISABETA POLIHRONIADE / BARBU ȘTIRBEY / NICOLAE MILESCU SPĂTARUL / VLAD ȚEPEȘ / BAZIL ASSAN / PAPURĂ VODĂ / VERA ATKINS / IULIU BODOLA / GAVRIL CIOBANU / GEORGE POMUȚ / ALICE COCEA

Peneș Curcanul – Cine a fost el cu adevărat? // Ep. 6

Povestea scrisă:

Peneș Curcanul s-a născut în Vaslui pe data de 1 martie 1854, cu numele de Constantin Țurcanu.

Era singurul copil al lui Gheorghe și al Mariei Țurcan și a copilărit într-o mahala de la marginea orașului.

Pentru că își doreau un viitor mai bun pentru fiul lor, aceștia l-au trimis pe Costache, așa cum era alintat de părinți, la Huși, pentru a face școala primară la vârsta de 7 ani .

Devine astfel, printre puținii copii din mahala care știau să scrie și să citească, un fel de super-erou.

Copilăria și-o petrece între Vaslui și Huși, iar la vârsta de 21 ani, Constantin se gândește că cea mai bună variantă pentru a face ceva cu viața lui este să se înroleze în armată, ceea ce și face pe 15 Mai 1875.

Unele surse spun că s-ar fi înrolat în Regimentul 13 Dorobanți din Iași, iar altele spun de Regimentul 25 Dorobanți Racova din Vaslui (tind să merg pe varianta de Vaslui, totuși)

Chiar și așa, indiferent de variantă, înregimentarea avea să se dovedească a fi o decizie bună, pentru că la distanță de 2 ani după înrolare începe Războiul de Independență, cel care avea să-l facă celebru.

Constantin intră în război cu gradul de Caporal, dar faptele lui de vitejie și curajul de care dă dovadă în timpul bătăliilor purtate de Armata Română în Bulgaria aveau să-i aducă, spre sfârșitul războiului, gradul de sergent.

Practic, omul ăsta avea să-și dedice toată viața pentru cariera de militar și participă la numai puțin de 4 campanii militare de-a lungul timpului:

Războiul de Independență din perioada 1877-1878, unde este decorat de regele Carol I cu „Virtutea Militară” și „Steaua României” în grad de cavaler.

Al Doilea Război Balcanic din 1913 când, la vârsta de numai 59 ani se prezintă ca voluntar ca să participe la război, el fiind trecut în rezervă după Războiul de Independență.

Aceeași schemă o face și în 1916 când la vârsta de 62 ani se prezintă tot ca voluntar pentru a participa la Primul Război Mondial, unde avea să lupte pe frontul de la Oituz.

Și nu în ultimul rând, la vârsta de 65 de ani, participă cu gradul de plutonier major, la Campania de pe Tisa a armatei din anul 1919,.

Probabil, dacă trăia un pic mai mult, prindea și al Doilea Război Mondial.

Avea toate șansele pentru că după Primul Război Mondial este păstrat între cadrele active pe viață ale armatei, procedeu aplicat doar generalilor până în acel moment.

Ce să mai, Constantin Țurcanu a fost, foarte probabil, cel mai loial soldat pe care l-a avut Armata Română vreodată.

Dar totuși, cum a ajuns să fie el cunoscut cu porecla de Peneș Curcanul?

Sunt două variante mari și late, fiecare dintre ele având versiunea ei asupra întâmplărilor petrecute.

Varianta 1 spune că Vasile Alecsandri l-ar fi întâlnit pe Constantin într-un spital militar din Turnu Măgurele, unde Țurcanu ar fi ajuns din cauza unor răni pe care și le însușise într-una din bătăliile purtate în război.

Acolo ar fi avut loc singura conversație dintre cei doi, Alecsandri interesându-se de soarta bravului dorobanț și cum a ajuns el de pe front în spital și Constantin povestind întâmplările petrecute în bătăliile de la Grivița, Plevna, Rahova sau Smârdan.

Prezența poetului într-un spital militar nu era ceva ieșit din comun în acea perioadă pentru că era bine cunoscut faptul că acesta făcea destule vizite pentru a încuraja soldații răniți pe front.

Ba chiar le dona și câteva cărți ca să aibă și băieții ce citi în timp ce zăceau în pat și mureau de durere.

Revenind, după întâlnirea celor doi din Turnu Măgurele, Constantin se vindecă de răni (probabil că l-au ajutat mult și cărțile primite de la Alecsandri :D) și se externează din spital, urmând să conducă detașamentul de paradă al brigăzii din care făcea parte (Iași sau Vaslui, indiferent :D) într-o defilare la București care avea scopul de a sărbători victoria din război.

La acea paradă Alecsandri avea să-l remarce din nou pe Constantin, de data asta fiind atras de uniforma specifică dorobanților purtată de el și de colegii lui.

Și, pentru că dorobanții erau alintați de către popor cu titulatura de „curcani” datorită penelor purtate de aceștia la chipiul aferent uniformei de paradă, o sclipire de geniu îi străbate mintea lui Alecsandri și apare poezia omagială „Peneș Curcanul”, parafând pentru totdeauna porecla care avea să rămână în istorie.

Asta ar fi prima variantă!

Ce-a de-a doua variantă, spune o poveste cu totul diferită și este bazată pe relatările din cărțile poștale scrise de însuși Curcanul în anul 1925 și descoperite în arhive.

Conform relatărilor personale ale lui Țurcanu, cei doi nu s-ar fi întâlnit niciodată în spitalul din Turnu Măgurele și după ce este externat, Constantin este trimis în București împreună cu Regimentul lui care însoțea un grup de prizonieri turci.

Plimbându-se într-una din zile pe străzile capitalei în uniforma de curcan, este abordat de Vasile Alecsandri care-l întreabă de unde e, cum se numește, ce grad are și dacă a fost rănit.

După acest scurt interviu, poetul își vede mai departe de drum, la fel și Curcanul care nu prea înțelesese ce se întâmplase.

Până în momentul în care, ajuns acasă în Vaslui (serios, încă mai râzi? :D) află de la vecini de poezia dedicată lui și colegilor săi de regiment.

Era deja faimos!

Serios vorbesc, să apari atunci într-o poezie scrisă de Vasile Alecsandri este echivalentul cu a participa astăzi la Puterea Dragostei sau Insula Iubirii.

Indiferent care variantă este cea adevărată, sau poate că nu e niciuna, cert este că Peneș își merita celebritatea dobândită doar pentru simplul fapt că și-a riscat viața pentru a participa la Independența țării.

Poezia lui Alecsandri surprinde nu doar eroismul și momentele de vitejie ale soldaților români, dar și rolul central pe care l-a avut Peneș Curcanul în a-și conduce camarazii în bătălie.

Și cum toate au un final, Peneș Curcanul moare pe 15 Noiembrie 1932, la vârsta de 78 de ani și este îngropat în Cimitirul Eternitatea din Vaslui.

Legenda spune că la înmormântare, în momentul în care sicriul urma să fie ridicat, s-a auzit comanda: „Cei nouă din Vaslui și cu sergentul 10… Ridicați!”, referire la versurile de început ale poeziei.

Ca un ultim omagiu adus acestuia, doi ani mai târziu, în 1934, este ridicat un Mausoleu din marmură, piatră și bronz în același loc unde fusese înmormântat, mausoleu ce poate fi vizitat și astăzi, dacă aveți vreodată drum prin Vaslui.

Cât despre numele de Peneș Curcanul, acesta avea să dăinuie de-a lungul timpului datorită poeziei cu același nume a lui Vasile Alecsandri din volumul „Ostașii Noștri” care se studiază și astăzi în clasele primare sau generale.

V-am țucat! :*