JULIUS POPPER – SINGURUL CONCHISTADOR ROMÂN

julius popper singurul conchistador român

ROMÂNI CELEBRI DE NECUNOSCUȚI S01 E01

 

ABONEAZĂ-TE PE CANALUL DE YOUTUBE AICI! Poți să mai citești și poveștile:

BÂZU CANTACUZINO – Varianta românească a lui Gatsby

DUMITRU DAN – Românul care a mers în jurul lumii în opinci?

MARIA FILOTTI – Boieroaica Teatrului Românesc

IULIU BARATKY – Minunea Blondă a Rapidului București

VERA RENCZI – Văduva Neagră a României

PAZVANTE CHIORUL – Un fel de Chuck Norris din Balcani

EDWARD G. ROBINSON – Actorul Român care a luat Oscarul

IERONIM BUDAC – Șoferul celebrului mafiot Al Capone

TERENTE – Regele bălților din Brăila

NICOLAE SIMATOC – Primul fotbalist român al Barcelonei

VIORICA AGARICI – Eroina care a salvat sute de evrei

SPIRU PRASIN – Duelul mortal din Copou, Iași

PENEȘ CURCANUL – Cine a fost el cu adevărat?

 

Povestea scrisă:

Julius Popper s-a născut pe 15 Decembrie 1857, în București, într-o familie de evrei intelectuali.

Tatăl lui, Naftali C. Popper, a fost un ziarist și profesor de liceu, ba chiar a înființat și prima școală israelită din București, școală unde a învățat și Julius până la închiderea liceului de către Ministerul Educației pentru nerespectarea programei școlare.

Oricum nu mai conta pentru Julius pentru că apucase să termine liceul și acum își dorea să experimenteze viața de student la Școala de Poduri, Șosele și Mine din București. (bancul cu mine)

Din păcate pentru el, nu este admis așa că tatăl lui se gândește că cea mai bună variantă ar fi să-l trimită în Paris, să studieze acolo ingineria la Școala Politehnică și Școala Națională de Poduri și Șosele.

După absolvire primește titlul de inginer (moment de franceză) și pleacă în Constantinopol, Imperiului Otoman, ca să prindă niște experiență în domeniu.

Se plictisește repede (probabil că nu i-a plăcut rahatul) și fuge în Egipt unde prinde un post călduț la întreținerea Canalului Suez.

Dar ce să vezi, se plictisește și aici așa că pleacă într-un mini-turneu prin Asia, în India…, apoi prin China… și apoi în Japonia.

Ce pot să spun, îi plăcea să călătorească mult! 😀

Pentru că ajunsese prin locuri unde nu foarte mulți români reușeau să ajungă în acea perioadă a istoriei începe o colaborare cu Academia Română, mai exact cu secția de Geografie, și începe să trimită notițe și relatări despre culturile din Orientul Îndepărtat pe care le vizitează.

Lucrurile merg bine o perioadă, dar începe să i se facă dor de casă și de părinți și hotărăște să facă o pauză de la perindat și să revină, pentru o scurtă perioadă de timp, înapoi acasă.

Asta se întâmplă în 1881, când România tocmai își câștigase independența în urma războiului și toți cei care locuiau în țară puteau să-și ia, în premieră, cetățenia de român.

Lucru pe care și Iulius și-l dorea, doar că din păcate pentru el, noua Constituție  implementată de regele Carol I specifica faptul că titlul de cetățean român este oferit doar locuitorilor creștini.

Ceea ce însemna că cererea îi este refuzată!

De supărare se hotărăște să plece din nou din țară, de data asta definitiv, lăsând în urmă tot, inclusiv părinții, casa și pisica.

Și prima destinație aleasă de Iulius Popper în acest nou minit-urneu este… Siberia!

Serios vorbesc! Dintre toate țările tropicale cu nisip fin și coktail-uri în nuci de cocos, el alege să meargă în Siberia! (probabil ca să se mai răcorească de la supărare).

Și de aici începe din nou nebunia!

Din Siberia, ajunge în Alaska, pe urmă coboară în Canada și, într-un final poposește o perioadă mai lungă de timp în State.

Acolo își demonstrează pentru prima oară talentul suprem de inginer, participând la programul de canalizare și urbanizare a orașului New Orleans.

Și pentru că făcuse o treabă bună este angajat să se ocupe și de primul proiect de sistematizare a orașului și portului din Havana.

Iulius își dă seama în sfârșit că vremea tropicală e mai bună decât gerul năprasnic din Alaska așa că următoarea destinație pe care o alege este Mexic! Așa da! Tequila!!!

Stă un pic pe tărâm mexican unde se ocupă de lucrări de cartografie și după face ce știe el mai bine: pleacă, de data asta destinația lui fiind Brazilia!

Practic omul ăsta a văzut mai multe țări în secolul 19 decât am văzut eu în secolul 21 când aș putea să fiu oriunde pe Glob în mai puțin de 12 ore. 😀

În fine, în timp ce se plimba prin Brazilia îi ajunge la urechi o veste interesantă, și anume că argentinienii au descoperit aur într-o insulă puțin explorată, situată prin extremitatea sudică a continentului.

Descoperirea conduce la înființarea de companii miniere în Argentina care să extragă aurul nou găsit.

Problema era că nu aveau ingineri minieri, dar ce să vezi, exista unul chiar foarte aproape, în Brazilia, mai mult decât dispus să își închirieze serviciile specializate.

Așa că, fără prea multe vizite la departamentul de Resurse Umane, cea mai nouă  mare companie minieră din Argentina îl angajează pe Iulius Popper și îl trimite în Țara de Foc, că despre ea era vorba, să vadă care-i treaba cu aurul de pe-acolo.

Asta se întâmpla în anul 1886 când, împreună cu o echipă formată din mulți specialiști în domeniu, localizează aurul de pe insulă.

Era însă într-o stare mai ciudată decât s-ar fi așteptat toată lumea, sub formă de amestec cu pietrele și nisipul adus de valurile apei din Sud.

Chiar și așa, Iulius consideră că merită să extragi aur de acolo și se întoarce înapoi în Buenos Aires unde își prezintă descoperirile.

Prezentarea îi convinge pe cei de la Compania Spălătorilor Aurului din Sud (serios, chiar așa se numea cea mai mare companie minieră din Argentina) să trimită o echipă de oameni și mai multe utilaje ca să extragă aurul.

Doar că operațiunea avea să fie un eșec pentru că băieții foloseau echipamente depășite din punct de vedere tehnologic, care nu puteau să extragă aurul sub forma găsită de Popper.

Soluția companiei? Să-l demită pe directorul operațiunii și să-l înlocuiască cu, ghici? Exact, Iulius Popper!

Conștient că avea nevoie de un utilaj capabil să extragă aurul așa cum trebuie, Iulius se pune pe inventat un dispozitiv pentru recoltarea și separarea aurului din apa mării care se numește Cosechadora de Oro.

Invenția unică, brevetată de Popper, putea să spele aproximativ 75 tone de nisip/zi cu o extracție a aurului din nisip de 99,6%.

Btw, o copie a invenției lui Popper se află expusă în localitatea Ushuaia din Patagonia la Muzeul Capătului Lumii, asta în cazul în care acest filmulețul vă determină să vă cumpărați acum bilete în Țara de Foc. (Am auzit că sunt ieftine…)

Utilajul este pus la treabă și merge ca uns.

Compania începea să facă bani, Iulius simțea că viața lui capătă, în sfârșit, sens.

Dar succesul operațiunii lui Popper atrage mulți curioși și vânători de aur, care invadează teritoriul acestuia primit în arendă de la guvernul argentinian.

Îi este din ce în ce mai greu să apere teritoriul de hoți așa că ia decizia să meargă înapoi în Argentina să  ceară aprobare de la Guvern pentru înființarea unei Gărzi de Protecție (un fel de Jandarmerie) care să facă asta.

Doleanța îi este aprobată și Iulius îl pune la conducere pe fratele lui. (nepotisme, frate!)

Acum că avea la dispoziția lui o unitate militarizată, Popper începe să își exercite puterea într-un mod destul de brutal, ucigându-i pe toți cei care atentează la aurul său.

Această demonstrație de forță avea să conducă chiar la un conflict diplomatic cu Chile, cealaltă țară care avea interese în zonă.

Conflictul aproape că se transformă într-un adevărat război, guvernul chilian hotărând să atace colonia Carmen Sylva (da, deși a fost dezamăgit de familia regală în trecut, se pare că dorul de țară nu-i trecuse).

Înfruntarea militară rezultată avea să demonstreze ingeniozitatea lui Popper, care atacă armata chiliană cu o cavalerie de cai pe care pune niște manechine deghizate în soldați.

Așteptând ca chilienii să își consume muniția pe manechine, trece la atac cu Jandarmeria și reușește să-i înfrângă.

Din acest punct încolo chilienii renunță să se mai ia de Julius, cel puțin pe moment.

Guvernul argentinian este super încântat de performanța militară recentă și hotărăște să-i dea lui Popper în arendă toată suprafața insulei care aparținea de Argentina, pe persoană fizică practic.

Bucuros nevoie mare de succesul său, Iulius începe să își consolideze și mai mult stăpânirea!

Înființează o flotă personală care să asigure aprovizionarea și transportul aurului, se declară proprietarul tuturor fermelor și oamenilor din partea locuibilă a insulei și organizează un sistem de Poștă unde erau folosite timbre personalizate cu numele lui.

Ba chiar, pentru a face tranzacțiile mai ușoare, bate și niște monede din aur de 1 gram și 5 grame, personalizate și ele cu numele lui.

Practic, devine un fel de stăpân pe glie, unde totul era controlat doar de el. Un fel de Rege pe deal!

În tot acest timp, invidia și gelozia unor politicieni din Argentina creștea pe zi ce trece, așa că au început să caute soluții pentru a scăpa de Regele Autoproclamat al Țării de Foc.

Varianta găsită? Să-l pună sub acuzare pe Iulius pentru genocid împotriva indigenilor Ona!

Indigenii locuiau pe insulă cu mult înainte de a ajunge Magellan pe acolo.

Ei erau un trib nedezvoltat care nu prea avea simțul proprietății și din cauza asta nu li s-a părut nimic ciudat să vâneze caii și oile coloniștilor.

Această situație i-a determinat pe coloniștii lui Popper să intre deseori în conflict cu ei.

La fel ca indigenii, nici lor nu li s-a părut nimic ciudat dacă îi omoară.

Așa că presa argentiniană îi creionează acestuia o imagine de „ucigaș de indieni” și se folosește, în acest sens, de o fotografie care-l înfățișează pe Iulius cu o pușcă în mână lângă corpul neînsuflețit al unui indian.

Această imagine avea să devină principala probă a acuzatorilor în procesul intentat împotriva lui.

Chemat în Buenos Aires pentru a fi judecat, Popper începe să-și facă planuri de a pleca, din nou.

Simțind câ influența lui în Țara de Foc este compromisă, începe să-și pregătească o nouă expediție, de data aceasta, în Antarctica.

Și în timp ce se pregătea el acolo să plece în Antarctica ca să scape de acuzare,  pe 6 iunie 1893, este găsit mort în locuința lui din Buenos Aires.

Medicul legist care efectuează autopsia stabilește drept cauză a morții stopul cardiac, dar, având în vedere contextul în care s-a produs moartea acestuia, multe voci ar fi spus că, de fapt, a fost o sinucidere sau, mai rău, un asasinat comandat de mafia aurului.

Aceste supoziții nu au fost niciodată confirmate în mod oficial așa că povestea conchistadorului Țării de Foc se oprește brusc și neașteptat.

Rămân, însă, multe lucruri în urma lui Popper, cum ar fi invenții tehnologice revoluționare, hărți topografice ale insulei, ba chiar și denumirile unităților de relief date de el rămân valabile până astăzi.

Partea și mai interesantă este că multe dintre ele au toponimie românească și amintesc de personalități ale vieții publice românești din acea perioadă a istoriei, cum ar fi: Punta Sinaia, Rio Ureche, Rio Rosetti sau Rio Carmen Sylva.

De-a lungul timpul, Julius Popper a fost protagonistul multor opere literare, argentiniene și chiliene, ba chiar a fost și subiectul unui film chilian, numit „Tierra del Fuego” filmat în anul 2000 și care-l înfățișează pe Popper ca un cetățean român, creștin ortodox, trimis în Țara de Foc de către Regina Carmen Sylva ca să-i creștineze pe indigeni. (extrem de aproape de adevăr, nu?)

Aaaa și să nu uit, dacă ești fan al rock-ului, te invit să asculți melodiile trupei de rock Julius Popper, din Chile, semn că acolo numele conchistadorului român este mai cunoscut decât la noi în țară!

V-am țucat! :*

Publicat de

Travel with Matei îți prezintă lucrurile dintr-o perspectivă diferită, prin ochii unui ghid de turism care adoră să călătorească!

14 gânduri despre „JULIUS POPPER – SINGURUL CONCHISTADOR ROMÂN

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.